Rubrica de nutriție. Sunt grăsimile bune sau rele pentru noi? (partea I)

0
1412


    Până mai recent, cu toții știam că grăsimile nu sunt bune pentru sănătatea noastră și că ar trebui să mâncam cât mai puține. Acum am auzit cu toții de omega-3, esențiali pentru viața umană.
    Ne gândim la grăsime ca la ceva rău, de care vrem să scăpăm. Credem că, cu cât avem mai puțină grăsime, cu atât suntem mai sănătoși. Când avem prea mult, suntem nefericiți. Dar adevărul este că grăsimea este incredibil de importantă. Grăsimea este vitală pentru viața și sănătatea umană. Grăsimea este o sursă de energie eficientă, ușoară, flexibilă și portabilă. Toate animalele stochează energie sub formă de grăsime din aceste motive. Dacă am fi fost meniți să ardem doar carbohidrații pentru energie, am fi avut capacitatea de a germina bucăți mari de amidon în corpul nostru, așa cum fac plantele.
    Grăsimile saturate sunt combustibilul preferat al inimii, motiv pentru care inima are un strat de grăsimi saturate înfășurate în jurul ei. Aproximativ 60% din creier este făcut din grăsime. Pe lângă faptul că este o componentă importantă a fiecărei membrane a celulelor creierului, grăsimea este, de asemenea, o componentă majoră a mielinei, materialul izolator special care este înfășurat în jurul căilor electrice ale creierului. Mielina este formată din aproximativ 50% grăsime și 50% colesterol.
    Grăsimea este o componentă esențială a pielii noastre, este bariera dintre noi și lumea exterioară, care ne împiedică să absorbim aleatoriu toate substanțele cu care intrăm în contact. Grăsimile sunt părți integrale ale membranei fiecărei celule din corpul nostru, formând o garnitură etanșă care păstrează lucrurile care ar trebui să fie în interiorul celulei și lucruri care ar trebui să rămână în afara ei.
    Anumite vitamine esențiale, cum ar fi A, D, E și K, toate necesită grăsimi pentru a fi absorbite de intestinul nostru.
    Grăsimea este atât de importantă pentru fiecare celulă din corpul nostru, încât corpul nostru poate face grăsime din orice – din proteine sau din carbohidrați. Asta nu înseamnă că acestea sunt modalitățile ideale de a obține grăsimi, organismul ar prefera să își obțină grăsimea direct din dietă, astfel încât să nu trebuiască să o obțină prin transformarea altor ingrediente din dieta noastra în grăsime. Există doar câteva grăsimi („acizi grași esențiali”) pe care trebuie să le obținem din dietă, pentru că nu le putem face noi înșine.
    Grăsimile sunt molecule formate din carbon, hidrogen și oxigen. Grăsimea saturată are cei mai mulți atomi de hidrogen pe care îl poate purta – de aceea este „saturat” cu hidrogen.
    Grăsimile nesaturate au mai puțin hidrogen – cel puțin unul dintre atomii de carbon îi va lipsi unul de hidrogen. Din această cauză, atomul de carbon formează o dublă legătură cu un atom de carbon învecinat. Dacă o grăsime are o legătură dublă, se numește „mononesaturată” (lipsește un hidrogen). Acidul oleic, acidul gras principal din uleiul de măsline, este un exemplu bine cunoscut de acid gras mononesaturat. Dacă are mai mult de o legătură dublă, se numește „polinesaturată” (lipsește mai mult de un hidrogen). Omega-3 și acizii grași omega-6 sunt exemple binecunoscute de acizi grași polinesaturați.
    Grăsimile saturate sunt foarte stabile, în timp ce grăsimile nesaturate (uleiurile) sunt fragile. Legăturile duble cu carbon din grăsimile nesaturate sunt slabe și vulnerabile la atacul chimic (oxidativ), comparativ cu legăturile puternice de carbon-hidrogen din grăsimile saturate. Acesta este motivul pentru care grăsimile nesaturate (uleiuri) devin râncede (oxidate) atunci când sunt expuse la aer, în timp ce puteți lăsa untura pe masă pentru o lungă perioadă de timp, fără să vă faceți griji despre asta.
    Organismul nostru are nevoie de ambele tipuri de grăsimi – saturate și nesaturate. Grăsimile saturate sunt bune pentru scopuri precum izolarea (mielina), amortizarea (grăsimea abdominală în jurul organelor noastre) și depozitarea (grăsimea corporală sub piele). Grăsimile nesaturate sunt bune pentru flexibilitate și fluiditate, cum ar fi membranele și fluidele corporale.
    Chiar dacă consumați o dietă fără grăsimi în proporție de 100%, corpul dumneavoastră va găsi o modalitate de a face aproape toate grăsimile importante de care are nevoie, din proteinele și carbohidrații pe care îi consumați, dar nu poate produce acizi grași omega-3. Există trei acizi grași omega-3 care sunt deseori numiți „esențiali” pentru sănătatea noastră: ALA (acid alfa-linolenic), EPA (acid eicosapentaenoic) și DHA (acid docosahexaenoic). Pentru că nu îi putem face în corpul nostru, trebuie să îi obținem din alimentație. Ei bine, pentru a fi mai precis, nu putem face ALA.
    ALA este mama tuturor acizilor grași omega-3. Este un acid gras cu 18 atomi de carbon din care putem construi EPA (20 de atomi de carbon), care la rândul său poate fi transformat în DHA (22 de atomi de carbon). Acest proces se întâmplă în ficat. Problema este că organismele noastre nu sunt foarte bune la adăugarea de atomi de carbon la ALA, așa că, convertim doar un procent foarte mic din ALA pe care îl consumăm în EPA și mult mai puțin din EPA în DHA. Deci marea majoritate a ALA pe care o consumam nu se transformă în EPA și DHA, pur și simplu se arde pentru energie sau este depozitat ca grăsime.
    Se pare că ALA în sine nu este o componentă importantă a unei anumite celule sau molecule; ALA este important doar ca element de construcție pentru EPA și DHA. Prin urmare, dacă obțineți suficient EPA și DHA în dieta dvs., este posibil să nu aveți nevoie de ALA. EPA și DHA, pe de altă parte, servesc roluri importante în organism. Le menționez împreună pentru că sunt aproape întotdeauna găsite împreună în natură și pentru că cercetătorii aproape întotdeauna le studiază în combinație, nu individual. Prin urmare, poate fi confuz să încerci să îți dai seama care dintre acești compuși este mai benefic. Atât EPA, cât și DHA servesc drept blocuri pentru compuși antiinflamatori, pro-vindecători, care ajută la prevenirea inflamației cronice. Ei, de asemenea, stabilizează activitatea electrică a membranelor celulare cardiace, reducând riscul de aritmii.

Dan Ocheșelu, nutriționist

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here