Moşii de iarnă, între rânduielile bisericești și obiceiurile din popor. „La părinte şi dascăl, punem un pachet mai mare şi cu prosoape“
  • Micsorare text
  • Marire text
  • Tipareste articol
  • Trimite unui prieten
  • Inscriere RSS
Moşii de iarnă, între rânduielile bisericești și obiceiurile din popor. „La părinte şi dascăl, punem un pachet mai mare şi cu prosoape“
Moşii de iarnă, între rânduielile bisericești și obiceiurile din popor. „La părinte şi dascăl, punem un pachet mai mare şi cu prosoape“
Voteaza :

Articolul a primit 6 voturi

    Sâmbătă, 10 februarie, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuţi la cele veşnice. În fiecare biserică, se va oficia Sfânta Liturghie, urmată de slujba parastasului pentru cei adormiţi. „Sărbătoarea Moşilor de Iarnă este o sărbătoare dedicată celor răposaţi. Cum după credinţa noastră creştină, viaţa omului nu se sfârşeşte odată cu moartea trupească ci sufletul îşi continuă existenţa şi dincolo de hotarele vieţii pământeşti, din acest motiv, Biserica nu-i dă uitării pe cei adormiţi nici după momentul înhumării, ci îi pomeneşte mereu rugându-se şi mijlocind pentru odihna şi iertarea păcatelor lor“, ne-a spus preotul Cristinel Muscalu (FOTO).
    Pomenirea Moşilor de iarnă se face pentru toţi morţii din zilele îndătinate din cursul unui an bisericesc, pe lângă alte pomeniri generale precum sâmbetele morţilor, sau Moşii de vară şi de toamnă. „Aceste pomeniri se fac în rugăciunile şi cântările din slujbele bisericeşti în două feluri; pe de o parte sunt cele pentru pomenirea individuală a morţilor, ierurgii cum se numesc ele precum: slujba înmormântării sau celelalte parastase sau pomeniri la soroace cum se mai zice în popor, care urmează momentului prohodirii; acestora adăugându-li-se pomenirile generale, oficiate tuturor morţilor în zilele îndătinate din cursul anului bisericesc precum: Sâmbetele morţilor (în timpul Postului Mare), Moşii de vară, de toamnă sau cum este cazul sărbătorii de acum, a Moşilor de iarnă“, a adăugat preotul Cristinel Muscalu.
    Tot de la preotul Muscalu aflăm că de fapt în această zi, a Moşilor, ar trebui pomenite doar persoanele trecute în nefiinţă, care au 7 ani de la îngropare. Dar se pare că familiile, din respect şi dragoste faţă de cei răposaţi, nu mai ţin cont de toate aceste „reguli“ ale bisericii, sau poate că nu ştiu acest lucru, şi îi pomenesc pe toți chiar şi la slujba Moşilor de iarnă, toamnă sau vară. „În rândul „moşilor” sunt trecuţi în special cei care au împlinit 7 ani de la îngropare, căci în unele locuri chiar se spune despre cel căruia i s-a făcut slujba de şapte ani că: „a trecut în rândul moşilor”, însă acest aspect, datorită dragostei faţă de cei răposaţi este îndeobşte trecut cu vederea, fiind trecuţi pe pomelnicele credincioşilor toţi cei morţi  fără o barieră a timpului“, a precizat preotul Muscalu.
    La biserică se vor împărţi pachete cu mâncare de dulce, care trebuie consumate imediat, deoarece după două zile, va avea loc „lăsatul sec de carne”. Duminica următoare acestei zile poartă numele de „Duminica înfricoşătoarei Judecăţi“, ceea ce înseamnă că Ziua Judecăţii este în deplin acord cu simţul nostru moral, care cere ca după faptă, să fie şi răsplată. Se spune că în faţa „Tribunalului ceresc“ se vor desfăşura ca într-un film, tot ceea ce noi am făcut în viaţă, cum ar fi: greşeli din copilărie, pornirile năvalnice ale tinereţii, viciile de la maturitate. Practic, nici un cuvânt, gând sau faptă nu se vor putea tăinui. „Cât priveşte plasarea slujbei „moşilor de iarnă” în această sâmbătă, ea urmează o parte practică, căci cu această ocazie se dă de împărţit bucate, iar cum acestea sunt în general de dulce ar fi de dorit ca cei care le primesc să le şi poată consuma căci la două zile după acest moment are loc „lăsatul sec de carne”, dar pe lângă aceasta, ce este mai important, este viziunea liturgică ce trebuie să o avem asupra acestui moment căci duminica ce urmează acestor „moşi” poartă chiar numele de „Duminica înfricoşătoarei Judecăţi”, un titlu ce cred că nu mai are nevoie de nici o tâlcuire, înţelegându-se, cred, faptul că cei pentru care ne rugăm și pe care îi pomenim cu prilejul acestei slujbe este de dorit să aibă un răspuns bun la „înfricoşătoarea Judecată” a lui Dumnezeu, căci de acum cu atât mai mult începe perioada în care tot creştinul trebuie să se pregătească prin post şi fapte bune de o judecată blândă din partea lui Dumnezeu“, a mai spus preotul Cristinel Muscalu.
    Creştinii ajung foarte devreme în Casa Domnului, cu o colivă, o sticlă cu vin şi câteva produse alimentare pe care, după terminarea slujbei, le vor împărţi alături de lumânări aprinse, persoanelor aflate în biserică sau celor de acasă.  „Cât priveşte partea practică, acum creştinii vin la biserică dis de dimineaţă, participă la slujba Utreniei, a Sfintei Liturghii şi ulterior la săvârşirea parastasului ce are loc întru pomenirea celor adormiţi. Aduc la biserică o colivă de grâu, o sticlă cu vin, câteva produse de panificaţie de diferite forme şi mărimi (în funcţie de zonă) care poartă în general numele de prescuri, colaci sau parastase. Poartă cu ei panere pline cu pachete cu bucate care se vor împărţi alături de lumânări aprinse celor pomeniţi. Iar acolo unde datina se păstrează şi nu există un impediment în ceea ce priveşte distanţa sau alţi factori, se merge cu familia alături de preotul paroh la morminte, se face o scurtă slujbă numită „trisagion” însoţită de o „veşnica pomenire” după care se stropeşte mormântul cu vin în chipul Sfintei Cruci“, a încheiat preotul Cristinel Muscalu.

Pregătiri intense la foc continuu

    Pentru ca pomana să fie primită, se spune că este bine să respectăm vechile tradiţii legate de Moşii de iarnă. Gospodinele încep pregătirile cu mult înainte, cumpără vase frumoase şi deosebite, pregătesc mâncare bună şi împart vecinilor şi rudelor. „Se face pomenirea morţilor pe fiecare sezon. Acum este iarnă, deci sunt Moşii de iarnă. Pregătirile încep cu o săptămână înainte. Prima dată număr vecinii de pe stradă şi calculez exact câte pachete fac şi câte farfurii împart. Apoi mă duc să cumpăr farfurii la fel, cu mici excepţii. Finei îi cumpăr de obicei o oală mai mare şi mai scumpă, şi nurorii mele la fel, ceva mai deosebit. La restul, le iau farfurii simple. Joi fac cozonacul. Fac mai mult, că oricum până sâmbătă se mănâncă deja doi. Nepoţii mei când aud că pregătesc pentru cozonac, stau lipiţi de aragaz până se coace. Aşa că vreau nu vreau, fac şase cozonaci, trei cu nucă şi trei cu rahat. Vineri e cel mai mult de muncă, pentru că trebuie să fac sarmalele, pilaful, să pregătesc carnea pentru sâmbătă, să fac chec.
    Dis de dimineaţă mă duc repede în piaţă să cumpăr covrigi, prescură, cruce, câteva fructe, banane, portocale, o sticluţă de suc pe care o pun pe farfurie şi mă duc de-ndată acasă să m-apuc de treabă. Beau o cafea ca să am spor şi încep cu sarmalele că la ele durează cel mai mult. După ce termin cu ele, de multe ori fac nişte chifteluţe, apoi pregătesc grâul pentru colivă. Aleg după orezul pentru pilaf, spăl carnea, o dau cu sare, o pregătesc pentru cuptor. Bat repede pentru 3 checuri şi cam atât, că oricum mă apucă seara târziu făcând toate astea. Sâmbătă dimineaţă, mă trezesc de la 5.
    Pun orezul la fiert, montez coliva, pun carnea în cuptor, pregătesc coşul pentru biserică, întind toate vasele pe masă şi las nora acasă să se ocupe de mâncare şi eu mă duc repede la biserică. Stau cam o oră jumătate şi mă întorc acasă ca să fac un pachet pentru părinte şi dascăl. Să le pun şi lor pilaf cald. După ce ieşim de la biserică, mă duc la vecini cu împărţitul. Spre după-amiază, mă duc la fina, că la ea stau mai mult. Şi cam aşa decurge la noi această zi“
, ne-a povestit Viorica Matei din Bilieşti.

Muncă în echipă 

    „Unde-s mulţi, puterea creşte“… Este cazul unor gospodine trecute de 50 de ani din satul Cândeşti. Tanti Ioana, tanti Dorina şi doamna Mioara, aşa cum li se spune în sat, se ajută când vine vorba de pomeni. Acestea se duc la casa uneia dintre ele şi acolo fac toate pregătirile. „Eu stau singură, că băieţii sunt plecaţi în Italia şi soţul mi-a murit acum 7 ani. De fiecare dată când trebuie să facem un parastas, o pomană, vin două vecine la mine şi aici facem tot. Facem o listă cu tot ce trebuie, punem bani şi împărţim la trei. Facem asta de câţiva ani, că nici nu ne mai trebuie listă. În mare parte ştim ce avem de cumpărat. Fiecare îşi face treaba. Madam Mioara face cei mai buni cozonaci, aşa că ea îi face mereu. Nu ne băgăm peste reţeta ei.
    Dorina e mai tânără şi face prăjiturile şi sarmalele, că are răbdare mai multă ca mine. Eu fac pilaful şi coliva. Eu fac de exemplu un pilaf roşu, aşa îl denumim noi. Pun mult suc de roşii şi iese roşu. Are gust mai bun şi îl fac doar când sunt Moşii. În zona noastră nu este o diferenţă între Moşii de iarnă sau cei de vară, că tot aia facem. La biserică împărţim pachetele în funcţie de ce morţi avem. Eu dacă nu mai am soţ, dau pachete la bărbaţi. Cei care au copii morţi, caută să dea de pomană la tineri. Nu împărţim mereu şi cu farfuria, pentru că este mai costisitor. De multe ori facem doar în biserică şi dăm mai multe pachete. La părinte şi dascăl, punem un pachet mai mare şi cu prosoape“
, a spus tanti Ioana din Cândeşti.

Sufletul mănâncă şi bea

    De la doamna Aura am aflat ceva interesant. Dumneaei ştie din moşi strămoşi că trebuie neapărat să faci pomana pentru Moşii de iarnă. Se spune că sufletele celor morţi vin în casa în care au trăit şi aşteaptă să le dai de mâncare. Dar cum să le dai de mâncare? Prin aburii de la mâncare. Şi am mai aflat că nu trebuie să spălăm rufe sau să ne spălăm părul pentru că de fapt acea apă ar ajunge la cei morţi. „Noi facem mereu pomană de Moşii de iarnă, pentru că atunci mănâncă sufletele celor care nu mai sunt printre noi. Ştiu de la bunica mea, care ştia de la bunica ei că în această zi, sufletul celui mort vine în casa în care a stat şi trece pe lângă mâncărurile pe care le faci. Se spune că prin aburul de la mâncare se hrăneşte. Nu ştiu dacă e adevărat, dar eu vrut să cred în asta şi să păstrez tradiţia. Se mai spune că după ce ai terminat de împărţit, nu trebuie să faci treabă, să speli rufe sau să te speli pe cap. Ştiu că acea apă murdară va fi băută de sufletul celui mort. Şi de asta nu trebuie să faci treabă“, a zis doamna Aura din Jitia.
    Conform crestinortodox.ro, Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua învierii cu trupul. Duminica este numită și ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără de sfârșit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, va fi eternă.

 

 


Comentariile dumneavoastra necesita aprobarea unui moderator. Mesajele ce contin expresii licentioase, atacuri la persoana, instiga la ura, rasism, xenofobie sau homofobie, ori aduc atingere altor persoane vor fi editate sau sterse. Comentariile trebuie sa faca referire la subiectul articolului.
















Intamplari neadevarate






FLASH NEWS NATIONAL









12
16
33
45
3
10

Extragerea noroc:  7463834

Harta Focsani
   

Eveniment

GALERIE FOTO: Vrancea autentică atrage turiști străini. Boteitul oilor și primărie construită în stil tradițional, la Negrilești
Sătenii din Negrilești se pot mândri cu cea mai frumoasă primărie de comună din județul Vrancea. Sediul administrației locale a fost inagurat, ieri, de președintele Consiliului Județean Vrancea, Marian Oprișan și primarul comunei, Ion Văsuian.

POZA ZILEI

Frumusețe...

SECVENTA ZILEI

Stergator modern

SONDAJ DE OPINIE

Social

Sfântul Valentin sau Dragobete?

 


Vezi varianta desktop
Toate drepturile rezervate SC MEDIA UNO SRL, str. Bucegi, nr. 21, Focsani | Stiri Vrancea, Focsani, Adjud, Panciu, Odobesti, Lepsa
Site gazduit de Servhost