În sala de festivități a CS Unirea Focșani, miercuri, 27 iulie 2016, puțin după ora prânzului. Răcoare înăuntru, afară zăpușeală, contrast puternic. În fața mea, la un colț de masă distanță, un fost campion de box al României, acum boxer profesonist, cu 13 victorii la activ. „Doar victorii” imi zice cu o naturalețe care nu lasă loc de intrepretări.
Un stilist stângaci!
Îl știam pe Cătălin Paraschiveanu din fotografii. Mi-l imaginam un tip dur, concis la vorbă, foarte puțin comunicativ. Clișeu ce se va dovedi aiurea, ca orice construcție mentală preconcepută! Descopăr o altă contradicție totală: între ceea ce credeam despre Cătălin Paraschivenu și ceea ce este el în realitate: un bărbat senin, pe care boxul l-a construit impecabil – îi și spun și acceptă cu un surâs ce vrea să spună știu asta!, cu vorbă măsurată, replică scurtă, dar precisă. „Stilist sau puncher?” Stilist”. „Stângaci sau dreptaci?” „Stângaci, ceea ce are avantaje, dar și dezavantaje”. „Te aperi sau ataci fără prudență?” „Joc mai mult pe contraatac, după ce îmi provoc adversarul!” îmi răspunde. Aveam, deci, în față un stilist, care preferă contraatacul! Nimic surprinzător în modul în care avea să decurgă întâlnirea cu Cătălin Paraschiveanu, un nume în boxul românesc! Calitățile sale de boxer aveau să transpară limpede și în agreabila discuție care a urmat. Așadar!
Începuturile, în sala de box a CS Unirea Focșani!
” Născut la 9 aprilie 1991 la Focșani”. „Ai 25 de ani, încă vreo zece de box la nivelul de sus!”. „În mod normal, da, dar depinde de mai mulțte lucruri!”
A ajuns în sala de box, la CS Unirea Focșani, dus de fratele său, fost boxer, care s-a oprit la amatori. Avea 10 ani. Èine minte primul pumn primit în sală. „A fost dureros, dar cu timpul am început să învăț să mă apăr!” A început boxul în sală cu maestrul Zaharia, apoi în competiții a fost cu maeștrii Victor Lupu, Mihai Ichim, Nicolae Scutaru. Cu toții a rămas în relații foarte bune: „îmi face mare plăcere să-i întâlnesc, așa cum s-a întâmplat și în aceste zile”.
Èine bine minte și primul concurs: „La Suceava, la Cupa Flor Construct, parcă, unde am câștigat. A fost prima mea medalie! Apoi am câștigat multe cupe, medalii, diplome de la cadeți până la seniori. Am fost de cinci ori campion al României – de trei ori, la tineret și de două ori, la seniori. De alte două ori, am fost vicecampion național. La primul meu campionat național am boxat în finală cu Ionuț Gheorghe, mult mai experimentat și nu am putut să câștig. Tot cu el am mai pierdut o finală de seniori!”
La Dinamo București, Bacău, lotul național!
De la CS Unirea a plecat la Dinamo București, club căruia i-a adus două titluri de campion național la tineret și un titlul de vicecampion al României, antrenor fiindu-i Dumitru Dorbanțu. Apoi a trecut la CSM 2010 Bacău, unde a lucrat cu maeștrii Relu Auraș și Nicolae Cara. Bacăului i-a adus două titluri de campion și unul de vicecampion național. Dar și o Centură de aur, competiție ce avea să devină, prin efecte, placă turnată a trecerii lui Cătălin Paraschiveanu de la amatori la profesioniști. De fapt, nu competiția în sine, ci Biroul Federal al FR Box care stabilise ca învingătorul de la centură să reprezinte România la Campionatul Mondial de seniori, după care a întors-o, hotărând că va merge la Mondiale cel ce va câștiga meciul de baraj dintre Cătălin și învinsul său de la Centura de aur, Bogdan Juratoni. Meciul de baraj a fost în echilibru, dar învingător a fost dat Juratoni! Urmarea: boxul amator din România a pierdut un sportiv cu alură și rezultate de campion iar boxul profesionist a câștigat un sportiv care are, iată, 13 victorii în serie în Italia!
Valoarea sa l-a propulsat pe Cătălin Paraschiveanu în loturile naționale ale României „la cadeți, tineret, seniori”. A participat la Campionatul European și la Campionatul Mondial. „În Mexic, la Campionatul Mondial, am câștigat primul meci, cu un australian, dar în următorul, am pierdut la un cubanez ce avea să devină campion mondial! La lotul național i-a avut antrenori pe frații Simion, ei înșiși niște stiliști, dacă îmi amintesc bine!
E singur în ring boxerul?
„Ai avut în cariera de amator mai mulți antrenori. Care ți s-a lipit mai mult de suflet? Pe care îl simți lângă tine când ești singur în ring” „Fiecare antrenor îmi este apropiat. De la fiecare am învățat ceva. Iar în ring nu mă simt singur. Ei sunt într-un fel în ceea ce face eu în ring. Iar acum, la Milano, la meciuri, mă susțin o mulțime de prieteni din România, chiar din Focșani și chiar nu am cum să mă simt singur.
Vreau să vă mai spun că lângă mine a fost și m-a susținut firma Altdorf Tehnik! Ca să scoți rezultate ai nevoie de alimentație, vitamine, refacere. Pentru mine acestea au venit de la Altdorf Tehnik!”
Acum este în vacanță, pentru vreo lună de zile. Este boxer profesionist la clubul OPI 2000 Milano, împreună cu alți boxeri, dar fiecare luptă individual, nu în echipă. De când a trecut la profesioniști, în ianuarie 2014, a boxat de 13 ori și tot de atâtea ori a câștigat. Adversarul din ultimul său meci, Marco Miano, și el neînvins până atunci, a fost la podea, dar „a fost rezistent, și a pierdut doar la puncte!” Întâlnirea cu Miano a fost pe 21 iulie, la Teatrul Principe din Milano.
Lăsăm, eu și Cătălin Paraschivenu, răcoarea din sala CS Unirea și ieșim în văpaia de afară. E trecut de ora prâzului, miercuri, 27 iulie. Eu plec la ale mele de ziarist, Cătălin Paraschiveanu al ale lui de tânăr în vacanță după ce a câștigat al treisprezecelea meci ca boxer profesionist.
Este un stilist și viață, așa cum se vede! Altfel spus, are stil! Cine îl întâlnește prin oraș, dacă nu-l cunoaște, îl poate gândi ca pe un tânăr liniștit, bine crescut, foarte frumos construit, aproape prevenitor. Adică așa cum este în realitate!
Și așa cum i-am cunoscut și pe alți sportivi educați în spiritual nobilelor arte în care aș include și artele marțiale și judoul!