GALERIE FOTO : Drumeție de Bobotează la Cascada înghețată de la Muntioru. Urme de urs în zăpada de pe vârful Piatra
  • Micsorare text
  • Marire text
  • Tipareste articol
  • Trimite unui prieten
  • Inscriere RSS
GALERIE FOTO : Drumeție de Bobotează la Cascada înghețată de la Muntioru. Urme de urs în zăpada de pe vârful Piatra
GALERIE FOTO : Drumeție de Bobotează la Cascada înghețată de la Muntioru. Urme de urs în zăpada de pe vârful Piatra
Voteaza :

Articolul a primit 17 voturi

Vă propun acum în plină iarnă o drumeţie pe Valea Râmnicului Sărat, o drumeţie pe care am făcut-o chiar în ziua de Bobotează. Protagonişti au fost următorii: subsemnatul, Marian Găloiu, profesor la Dumitreşti, Iulian Cazan, asistent medical, Cătălin Cazan, IT-ist, Florin Băjinaru, asistent medical şi Adrian Tudose, un pasionat de fotografie de la Chiojdeni. Planificarea călătoriei am făcut-o cu o seară înainte de Bobotează pe Facebook, iar toţi cei pe care i-am apelat au răspuns prezent provocării. Ne-am întâlnit a doua zi şi am pornit în sus. Ce a ieşit o să citiţi în continuare, iar imaginile pe care vi le vom prezenta făcute de  membrii din gaşca veselă vă vor încânta cu siguranţă.
    Ca să ajungi la frumuseţile de pe Valea Râmnicului în această perioadă a anului trebuie să te înarmezi cu mult entuziasm şi dârzenie, ca să poţi rezista până în creierii munţilor. Valea Râmnicului oferă acum în plină iarnă imagini şi locuri fascinante, rivalizând cu alte zone turistice din Vrancea, şi chiar din ţară. De la Jitia de Jos, după ce admiri crucea din muntele de la fosta cascadă pe care o făcea râul Râmnicu Sărat cu ani în urmă, ne-am continuat drumeţia până la Zidul Uriaşilor, pe care l-am văzut acoperit de omăt. Peisajul sălbatic al văii te fascinează.„O excursie în mijlocul iernii pe Valea Râmnicului nu înseamnă numai delectarea privirii cu peisajele superbe oferite de zonă, ci şi o pregătire fizică pe măsură, traseele fiind destul de dificile precum şi pericolele care pândesc la orice pas. Călătorul iubitor de frumos poate începe această călătorie într-o altă dimensiune încă de la Jitia, de la Pietrele Mâţei de unde privirea-i însetată poate cuprinde zarea de la Dealul Roşu şi trecând peste Ulmuşorul spre muntele Piatra Penii şi Masa lui Bucur ce se disting în depărtare ca o graniţă spre o altă lume. Râmnicul se scurge lin printre sloiurile de gheaţă în vale venind de departe de la poalele Muntelui Furu ce abia se zăreşte prin obiectivul aparatului de fotografiat“, sunt gândurile de început ale profesorului Marian Găloiu de la Dumitreşti.
    Ajunşi la Jitia de Sus, chiar la intrare, am cotit un pic stânga spre satul Dealu Sării, însă nu mult. Aici am mers să admirăm florile de sare de la izvorul cu apă sărată a cărui poveste am prezentat-o în vara anului 2015 şi pe care o puteţi reciti accesând linkul http://www.monitorulvn.ro/articole/video-si-galerie-foto-vrancea-miraculoas-comoara-sarata-din-jitia_2_3539648.html. „M-am alăturat cu mare drag în drumeția planificată pe Valea Râmnicului. Vin alături de noi și câțiva prieteni pasionați de aceleași lucruri ca și noi, fotografia, din dorința de-a descoperi frumusețea acestor locuri pline de legende. Mă bucur mult să cunosc oameni noi și mai mult de faptul că și aici pe Valea Râmnicului sunt oameni iubitori de frumos care cu siguranță prin pasiunea lor vor aduce un beneficiu promovând aceste locuri străvechi încărcate cu istorie prin fotografiile lor. În această călătorie ghidul nostru prin aceste zone este Aurel Șelaru, iar în drumul nostru facem un prim popas la izvorul sărat aflat undeva în apropierea localității Jitia de Sus, pe care îl găsim aproape înghețat, semn al gerului care a fost în ultimele zile. Facem câteva fotografii de detaliu iar de aici nu poți să treci nepăsător spre Vintileasca fără să nu faci un popas la Piatra Mâții, de unde poți admira și asculta șipotul râului Râmnicul Sărat curgând prin vale. Este unul din locurile în care poți avea o imagine panoramică spre munții Furu fiind un bun loc de fotografiat“, spune Adrian Tudose, un tânăr din Chiojdeni pasionat de fotografie pe care l-am cooptat în gaşca noastră de drumeţii.



Cascada Muntioru, peisaj de basm

    După ce laşi în urmă Lacul Mare, de la intrare în Vintileasca, trebuie să faci stânga pe drumul ce duce la vechiul sat Pleşi, care aparţine de judeţul Buzău acum. Mergi pe un drum forestier, bine întreţinut. Cobori cam doi kilometri spre podul ce traversează Sărăţelul, dar nu ajungi acolo, căci drumul se desparte şi trebuie să faci la dreapta, pe pârâul Muntioru, ce se afundă în desişurile pădurii. Nu trebuie să baţi prea mult drumul, acum acoperit de zăpadă, pe care se văd urmele de maşini ale toporatorilor de păduri care nici acum nu se opresc din tăiat. După câţiva kilometri, în stânga, se poate observa chiar din drum ceea ce Valea Râmnicului ascunde de privirile celor care se avântă prin munţi: cascada Muntioru. Înaltă de vreo 10 metri, este poate cea mai înaltă şi spectaculoasă cascadă din Vrancea, apa prăvălindu-se zgomotoasă peste stânca abruptă şi roasă de vreme. Din cauza temperaturilor destul de căzute chiar şi cascada a îngheţat, dar nu în totalitate. După ce cobori în albia râului ai în faţa ochilor o privelişte fascinantă. Un peisaj desprins parcă din basm, stai câteva minute bune să te aduni, să te aloci cu sufletul, cu inima şi să realizezi ce minunăţii ascund încă munţii noştri. Am stat aici minute bune, am pozat fiecare în felului lui, am discutat, am analizat situaţia pădurilor care dispar pe zi ce trece sub drujbele nemiloase ale fanarioţilor moderni din zilele noastre şi care se îmbogăţesc tot mai mult.
    Dacă în 2011 când am ajuns prima dată la cascadă pădurea era deasă şi întunecată, acum din cauza exploatărilor masive şi necontrolate dealurile au rămas golaşe şi se vede pe anumite porţiuni până sus în vârful muntelui. „Spectaculoasă în orice anotimp, cascada este ceea ce orice iubitor al naturii şi drumeţiilor şi-ar dori să întâlnească în cale măcar o dată în peregrinările pe Valea Râmnicului. Cu atât mai mult ne mândrim noi, locuitorii acestor zone, că există aşa ceva aici la Curbura Carpaţilor. Ascunsă printre brazi, pe pârâul Muntioru, cascada ne oferă un spectacol fascinant, sute de stalactite şi stalagmite de gheaţă încântându-ne privirea. Aici uiţi de frigul din jur şi stai preţ de câteva minute privind la apa ce se prăvale peste ţurţurii de gheaţă ce vor mai persista o vreme sub împărăţia gerului de Bobotează. Pe sub crusta de gheaţă, se aude cum apa vijelioasă curge spre aval, dând fiori chiar şi îndrăzneţului ce păşeşte cu grijă pe ea, încercând să ajungă sub stânca ce rezistă de secole apei ce încearcă  să o erodeze. Priveşti la stâncile ce stau gata să cadă peste tine de pe versantul stâng, dar tu le bagi în seamă şi îţi reglezi aparatul pentru o fotografie ce va încânta privirile celor ce nu pot veni aici să vadă cu ochii lor cea mai spectaculoasă cascadă din Vrancea“, spune profesorul Marian Găloiu de la Dumitreşti.
    La rândul său, Adrian Tudose spune că „spre surprinderea noastră cascada se transformase într-un imens țurțure de gheață din cauza temperaturilor foarte scăzute din ultima perioadă de timp. Este un bun prilej pentru a imortaliza acest loc frumos și formațiunile de gheață formate în urma înghețării cascadei“. Aşa cum era de aşteptat, aventura noastră nu se încheie aici și pornim mai departe pe drumul forestier în dorința de-a ajunge la mănăstirea Muntioru pe altă rută.



Cerbi și urme de urs, sus pe vârful Piatra 

    Drumul către mănăstire pe aici este destul de greu de găsit, mai ales dacă nu ești un cunoscător al zonei, nu recomandăm această variantă celor care nu cunosc foarte bine zona, existând riscul de rătăcire prin aceste păduri sălbatice și tărâmul carnivorelor mari. Ceva informații aveam și începem urcușul susținut prin pădure, când la un moment dat unul dintre temerari, Florin Băjinaru observă un cerb, toți ne-am îndreptat privirea spre acel loc încercând să-l vedem prin desişul pădurii, spre surprinderea noastră era de fapt un grup de cinci cerbi foarte frumoși pe care am reușit să-i vedem puțin printre crengile copacilor dar din păcate erau prea departe și era imposibil să-i fotografiem. „Fericiți de cele întâmplate continuăm să urcăm, în ciuda faptului că vremea se strica de la un moment la altul iar ceața scădea destul de mult vizibilitatea. Rătăcim prin pădure mai bine de o oră, fără a ști încotro mergem, aşa că cerem indicații de la un pădurar cunoscător al locului, iar mai apoi urmăm marcajele forestiere, cu speranța că ne vor ghida spre mănăstire. Urmăm marcajele încă o oră, iar la un moment dat ajungem pe un pisc pe care-l urmăm. Zona respectivă era de-o sălbăticie greu de spus în cuvinte, înaintând observăm cu stupoare și o urmă foarte proaspătă a unui urs, moment în care am pus la îndoială siguranța noastră. Chiar și așa continuăm urmărind în același timp și urma ursului care la un moment dat își schimbă direcția și coboară în partea dreaptă a piscului iar noi răsuflăm ușurați“, descrie Adrian Tudose urcarea pe ceea ce urma să descoperim ca fiind vârful Piatra.     Iulian Cazan, asistentul medical care mai tot timpul a fost deschizător de drum, spune la un moment dat să-l sunăm din nou pe pădurar şi să-l întrebăm ce cale să mai urmăm, pentru că poteca pe care mergeam se tot îngusta. Mă chinui să găsesc semnal la telefon şi în cele din urmă iau legătura cu prietenul nostru pădurarul căruia îi spun că în fața noastră au apărut niște pietre foarte mari ce pun capăt piscului. De aici nu mai puteam continua, pe stânci erau scrise mai multe nume, consemnând și niște ani, un loc misterios și parcă legendar. Le studiem și din nou cerem informații despre locul în care ne aflam, se pare că ajunsesem în vârful Piatra. După câteva fotografii de grup și documentare era timpul să coborâm. Pentru că nu mai aveam la dispoziţie mult timp, coborâm fiind atenți la urmele făcute în timpul urcării iar după o oră ajungem înapoi la mașină. Chiar dacă nu am reușit să ajungem la mănăstire a fost un bun prilej să vedem aceste locuri, alături de o echipă bună, cu care am vorbit, glumit și discutat despre pasiunea noastră și despre proiectele de viitor cărora încercăm să le dăm viață. „Pentru mine locurile pe care le-am vizitat au fost o noutate. Cascada Muntioru am văzut-o pentru prima dată în viața mea, aproape înghețată arăta superb, abia aștept să o vizitez când totul o să fie verde și plin de vegetație. Am văzut cerbi ce ne priveau speriați printre copaci, iar urmele proaspete de urs pe care le-am găsit mi-au dat fiori. Asta înseamnă aventură și o voi repeta de fiecare dată când voi avea ocazia alături de gașca frumoasă de ieri“,  a încheiat Florin Băjinaru, din Dumitreşti, unul din temerarii drumeţiei.





 

 

1 COMENTARII - ADAUGA-L PE AL TAU

COMENTARII AFISATE CELE MAI VECHI PRIMELE

Pentru a adauga un comentariu completeaza campurile de mai jos si apasa butonul ADAUGA COMENTARIU.

 

COMENTARIU (*)

0 din 350 cuvinte permise



Comentariile dumneavoastra necesita aprobarea unui moderator. Mesajele ce contin expresii licentioase, atacuri la persoana, instiga la ura, rasism, xenofobie sau homofobie, ori aduc atingere altor persoane vor fi editate sau sterse. Comentariile trebuie sa faca referire la subiectul articolului.





Intamplari neadevarate

















FLASH NEWS NATIONAL




















9
28
12
46
8
19

Extragerea noroc:  2338049

Harta Focsani
   

Actualitatea

VIDEO şi GALERIE FOTO: MĂCEL pe strada Gheorghe Doja din Focșani! Trei bărbați și o femeie, UCIȘI cu bâte și topoare
Trei bărbați au fost uciși cu sălbăticie în noaptea de marți spre miercuri, pe strada Gheorghe Doja din Focșani.

POZA ZILEI

Specific românesc...

SECVENTA ZILEI

Plimbare

SONDAJ DE OPINIE

Social

Unde veți petrece vacanța de vară?

 


Vezi varianta desktop
Toate drepturile rezervate SC MEDIA UNO SRL, str. Bucegi, nr. 21, Focsani | Stiri Vrancea, Focsani, Adjud, Panciu, Odobesti, Lepsa
Site gazduit de Servhost