GALERIE FOTO: De la redactor-şef la zilier. 60 de lei pe zi cu mâncarea ta
  • Micsorare text
  • Marire text
  • Tipareste articol
  • Trimite unui prieten
  • Inscriere RSS
GALERIE FOTO: De la redactor-şef la zilier. 60 de lei pe zi cu mâncarea ta
Voteaza :

Articolul a primit 23 voturi




Ca de obicei, lumea nu m-a crezut. Sau m-a crezut nebună. Dar „experimentul meu social“, aşa cum l-am denumit înainte de a avea loc, m-a dus acolo unde ştiam că voi ajunge. La: „uite-aşa aş vrea să mor…“. Nu cu paharul lângă mine, clar, căci nu vinul, ciocolata este viciul meu. Însă dealurile acelea brăzdate de viţa de vie, cerul acela ca o pictură, aerul ăla atât de curat că mă luase durerea de cap, pământul, frunzele, iarba, vântul, toate sunt pentru un stătător cu fundul pe scaun ore şi ore în şir, o bucurie inefabilă.
    Citeam ieri dimineaţă că nişte oameni cu nişte bani din nişte mari oraşe româneşti plătesc 550 de euro pentru o săptămână de detoxifiere într-o tabără de pe Valea Prahovei. Oamenii de pe Valea Râmnicului (şi nu numai!), te plătesc cu 60 de lei (cu mâncarea ta), ca să intri în vie, să te apleci, să iei strugurele ca pe un sân al Mamei Pământ, să-l aşezi uşor, cu tandreţe, în găleată, să zâmbeşti pierdut la iarbă, frunze şi gângănii, să muşti câteva boabe şi să le striveşti între dinţi fericit, simţind o dulceaţă şi o aromă pentru care şi zeii Olimpului ar fi geloşi, să calci pe pământul fertil, sfărâmicios, îmbibat, cleios, să umpli găleţi, să le cari, să-ţi ştergi fruntea şi să priveşti cerul, să mănânci sub nori, şi s-o iei de la capăt. Iar la finalul unei zile, să simţi că-ţi meriţi un loc între oameni. Detoxifiere… Muncă la vie! Muncă la câmp! La cules la vie, la porumb, la mere, la ghebe!

    Toată viaţa mea am muncit, într-un fel sau altul, în presă. De la 18 ani, când am terminat liceul, până în zilele noastre. Şi am tot stat în birouri, pe scaune, în faţa calculatorului, mâncând pe fugă prostii din magazine.
    Zilele trecute am fost la nişte verişori la Rugineşti. Lângă casă au câteva rânduri de vie, la capătul cărora ajungi după ce urci vreo 20 de metri. În grădină au de toate, de la fasole şi roşii, la varză şi ardei. Cresc curcani şi găini şi bibilici şi raţe (sau or fi fost gâşte..?!) şi-un porc… „Cred că e grea tare munca la ţară“, i-am spus soţiei verişorului meu. Şi ea mi-a dat un răspuns care m-a surprins: „Nu-i adevărat, nu e deloc grea“.
    Aşa că mi-am zis să încerc.

    Partener de „nebunii“ mi-a fost, normal, Aurel. Mi-a dat trezirea (deşi eram trează), a venit şi m-a luat din Focşani, am ajuns la Bordeşti, într-o vie cu struguri negri. Încălţată cu cizme, îmbrăcată cu haină lungă, cu glugă, mi-am luat mănuşile, foarfeca şi găleata şi m-am apucat de tăiat strugurii. Oamenii erau deja de mai bine de o oră la cules. „Ne-a zis patronu’ că o să vină dom’ profesor (Aurel e şi profesor de educaţie fizică şi sport) cu o doamnă de la Monitoru’, da’ n-am crezut“, zice o doamnă şi râde, alături de ceilalţi „zilieri“: alte două femei, un bărbat şi doi tineri, puşi pe glume. Până umplu eu o găleată ei termină un rând de vie. Mai glumesc, îi mai spun „lu’ dom’ profesor“ să nu le mai facă atâtea poze, dar îşi văd de treabă, căci lădiţele trebuie umplute. Nu trece mult timp şi dom’ patron ne spune să ne oprim pentru că a primit o comandă de 1200 de kile de Ottonel şi trebuie să mergem în altă parte. Lădiţele mari, cu struguri negri, trebuie încărcate în dubă. Cei doi băieţi le ridică şi pare uşor, aşa că încerc şi eu. Fără succes.
    Mergem până la un drum unde Aurel nu poate intra cu maşina, aşa că o lăsăm acolo. Drumul e mărginit de pruni din care fructele au căzut şi zac abandonate, visând la magiun şi ţuică. În jur sunt dealuri înalte, cu păduri şi cu viţă de vie, un peisaj numai bun de-o reclamă la o cramă unde să vii şi să deguşti licori purtătoare de sintagme latine. In vino veritas… Doar că lipsesc crama şi fotoliul şi măsuţa pe care să aşezi o carte bună şi-un pahar cu picior… E drumul mocirlos, sunt rândurile de viţă de vie cu struguri albi, Muscat Ottonel, din care bei apoi un demidulce sau, cu îndrăzneală şi răbdare, un vin sec. Strugurii trebuie culeşi cu grijă şi aşezaţi în 120 de lădiţe mici.

    Ne apucăm de treabă. Vântul s-a potolit, aşa că-mi dau gluga jos. Părul îmi intră în ochi, mănuşile sunt îmbibate cu zeama strugurilor din care mănânc cu mare poftă, bucurându-mă precum un copil de aroma şi gustul lor irezistibile. Via e îngrijită, frumoasă şi soarele se înalţă pe cer, să ne arate miezul zilei. Atunci, zilierii se opresc, se aşează pe lădiţe şi tot pe lădiţe aşează mâncarea: pâine albă, salam, pateu, cârnaţi. Muşcă flămânzi, după atâta muncă, sub cerul liber. Aproape că mi se închid ochii de oboseală. Aş dormi acolo, sub copacul unde m-am aşezat. Ce simplă pare viaţa…
    Dar lădiţele trebuie umplute, comanda trebuie onorată, şi oamenii intră din nou în vie, smulgându-i rodul. Vine şi fata cu părul albastru, o zână zglobie care alungă norii şi zic: Hai, să plecăm. Am înţeles. Experimentul meu social se termină aici. Pe drumul spre Focşani, toată Vrancea pare cuprinsă de febra culesului. Unde mă uit, văd oameni care vând, cumpără sau transportă struguri, must, vin. Vrancea e binecuvântata Ţară a Vinului, a podgoriilor, a strugurilor aromaţi, dulci, zemoşi.

    Ce am învăţat din această (nici măcar) jumătate de zi ca zilier?
    Că dacă vrei să munceşti, ai unde, că dacă vrei să te detoxifiezi, trupeşte şi sufleteşte, ai unde, şi eşti plătit pentru asta, nu trebuie să plăteşti, că munca în agricultură e grea, dar te doare spatele, nu capul ori fundul, cum e cazul celei în care stai o zi întreagă pe scaun în faţa unui calculator, că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă (şi aici fac referire atât la cei care se plâng că n-au de muncă, dar şi la cei care ar trebui să vadă potenţialul turismului viti-vinicol din Vrancea), că atunci când pleci la muncă trebuie să-ţi iei mâncare şi apă la tine (dacă aşa te-ai înţeles cu patronul), că altfel mori de foame şi de sete (le mulţumesc oamenilor care ne-au răbdat în vie pentru că ne-au oferit din mâncarea lor). 





























 

 


Comentariile dumneavoastra necesita aprobarea unui moderator. Mesajele ce contin expresii licentioase, atacuri la persoana, instiga la ura, rasism, xenofobie sau homofobie, ori aduc atingere altor persoane vor fi editate sau sterse. Comentariile trebuie sa faca referire la subiectul articolului.











Intamplari neadevarate













FLASH NEWS NATIONAL



















38
49
10
1
46
22

Extragerea noroc:  7741593

Harta Focsani
   

Sănătate

ÎNFIORĂTOR! Șefa secției Boli Infecțioase din Spitalul Județean vorbește pe șleau despre greșelile medicilor în prescrierea de antibiotice
Consumul ridicat de antibiotice a făcut din România una dintre țările europene cu cele mai mari rate de rezistență a bacteriilor la tratament

POZA ZILEI

Iarna a venit în zona de munte a Vrancei

SECVENTA ZILEI

Stergator modern

SONDAJ DE OPINIE

Social

Cum vă pregătiți pentru iarnă?

 


Vezi varianta desktop
Toate drepturile rezervate SC MEDIA UNO SRL, str. Bucegi, nr. 21, Focsani | Stiri Vrancea, Focsani, Adjud, Panciu, Odobesti, Lepsa
Site gazduit de Servhost