GALERIE FOTO: Cu comisarul Monica Manolache, despre traficul de persoane, trandafiri, prevenirea criminalităţii şi pictura Ebru
  • Micsorare text
  • Marire text
  • Tipareste articol
  • Trimite unui prieten
  • Inscriere RSS
GALERIE FOTO: Cu comisarul Monica Manolache, despre traficul de persoane, trandafiri, prevenirea criminalităţii şi pictura Ebru
GALERIE FOTO:  Cu comisarul Monica Manolache, despre traficul de persoane, trandafiri, prevenirea criminalităţii şi pictura Ebru
Voteaza :

Articolul a primit 12 voturi

Pe Monica Manolache, comisar în cadrul Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vrancea, nu e om din judeţul acesta să n-o cunoască! Copiii au întâlnit-o în grădiniţe, şcoli, biblioteci dar şi în centrele DGASPC unde unii dintre ei au ajuns într-un moment nefericit al vieţii lor. Adulţii au cunoscut-o la locurile lor de muncă – fabrici, instituţii publice, spitale. S-a întâlnit cu oamenii din mai toate comunele, satele, cătunele Vrancei. A stat de vorbă cu persoanele ce fac parte din comunităţile de romi, a vorbit în biserici… A fost alături de victime ale traficului de fiinţe umane, a stat de vorbă cu deţinuţii din Penitenciar, cu bătrânii din căsuţele lor împietrite în timp… Tuturor, Monica Manolache le-a povestit, pe înţelesul lor, ce înseamnă delincvenţa, cum să se ferească de infractori, cui să se adreseze, cum să reacţioneze, cum să prevină să devină victime şi multe, multe lucruri care să-i facă mai vigilenţi şi să le reducă sentimentul de insecuritate. Dincolo de acestea, Monica Manolache a ştiut să fie cea mai bună mamă pentru fiul ei, acum student. Şi şi-a revărsat, cu pasiune, sensibilitatea sufletului în grădina sa de trandafiri, în minunatele tablouri realizate în tehnica Ebru şi în multe altele despre care vă invit să citiţi în cele ce urmează….
   
   
    Să scriu despre Monica Manolache – femeia, mama, comisarul de poliţie, artistul Monica Manolache, este, fără îndoială, o mare provocare! Pentru că ce poate fi mai greu decât să descrii, din condei, emoţia şi sensibilitatea, împletite cu profesionalismul poliţistului care face prevenţie? Gândiţi-vă voi, toţi cei care aţi întâlnit-o! Până şi uniforma de poliţist, mereu impecabilă, care i se potriveşte ,,mănuşă” pare, îmbrăcată de această femeie specială, mai puţin uniformă şi mai degrabă un veşmânt care îi protejează sensibilitatea sufletului, dar care în acelaşi timp, o defineşte ca vrednic apărător al securităţii fiecăruia dintre noi.
    Îmi spunea, deunăzi, când ne-am întâlnit şi când mai să n-o recunosc văzând-o în haine civile, că multora li se întâmplă asta. ,,De 12 ani, de când când lucrez la Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii, peste tot pe unde am fost să vorbim cu oamenii, am fost numai în uniformă şi de aceea, mi se întâmplă ca în momentele când nu sunt îmbrăcată aşa, oamenii să nu mă recunoască pe stradă. Am, şi am avut întotdeauna un mare respect pentru uniforma de poliţist şi mi-a plăcut să o îmbrac mereu corect, să fie impecabilă”, îmi răspunde, când îi spun că uniforma, purtată de ea, nu induce deloc sentimentul acela de rigiditate şi chiar teamă (nejustificată, de altfel,) provocat în multe situaţii, ci dimpotrivă! Exprimă umanitate, deschidere şi… feminitate! Feminitate într-o lume percepută ca fiind a bărbaţilor, dar în care ,,să ştiţi că nu este deloc imposibil să reuşeşti. Mă simt respectată de colegii mei, îi respect şi merg în fiecare zi, cu plăcere la muncă. Îmi place atât de mult ce fac încât până şi concediile le tot amân, de la an la an, în funcţie de activităţi… De 12 ani lucrez la acest Compartiment, mi-a plăcut să demonstrez că pot, şi-mi place ceea ce fac. Activitatea de prevenire şi combatere a criminalităţii e o ştiinţă. Eu, în general, nu sunt o vorbăreaţă, sunt chiar o timidă dar am ştiut că trebuie, şi am găsit mereu modalitatea de a mă adresa mereu diferitelor categorii de oameni, pe înţelesul lor, aşa încât să am siguranţa că informaţia ajunge la ei, că şi-o însuşesc”, a spus comisarul Monica Manolache.

Trei ani de experienţă printre fete, tineri şi copii traficaţi, şi faţă în faţă cu racolatorii

Comisarul Monica Manolache şi-a câştigat notorietatea, respectul şi admiraţia unui judeţ întreg şi nu numai, în 15 ani şi ceva de muncă asiduă. Şi-a construit o carieră prin derularea activităţilor de prevenire şi combatere a criminalităţii, însă cu siguranţă, tenacitatea, inteligenţa, tactul şi cunoştinţele sale ar fi fost bazele unei cariere de succes în orice alt sector al poliţiei. Absolventă a Facultăţii de Drept, a unui curs postuniversitar în specializarea ştiinţe penale – criminalistică şi cu un master în ştiinţe penale, comisarul Monica Manolache
a şi lucrat în alte compartimente. ,,După angajare am lucrat câteva luni la Serviciul Cabinet pe Educaţie şi Tradiţie din cadrul IPJ Vrancea, apoi, trei ani la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate - combaterea traficului de persoane. Era nevoie de o femeie ofiţer acolo, care să poată discuta cu victima altfel decât bărbaţii, căreia aceasta să i se poată destăinui altfel decât unui bărbat”, explică. Şi au fost trei ani în care a dobândit noi cunoştinţe, esenţiale în munca de prevenţie ce a urmat. ,,În cei trei ani în care am lucrat pe traficul de persoane am fost pusă în tot felul de situaţii. Am vorbit cu tinere traficate, cu racolatori, cu copii şi tineri deveniţi victime ale traficului. Am înţeles că victima poate deveni dependentă de racolator, am fost pusă în situaţia de a apăra familia când, spre exemplu, o tânără căsătorită şi cu copil acasă, care a fost traficată şi apoi revenită acasă, m-a rugat să păstrez confidenţialitatea faţă de soţul ei care nu ştia nimic. Am văzut că fetele care ajung să fie traficate sunt atrase de banii care li se promit că îi vor câştiga peste graniţă, dar şi inconştienţa și lipsa educației. Pe atunci nu se pleca doar cu buletinul, dar racolatorii le făceau paşaport, le promiteau locuri de muncă cinstite, le duceau la coafor, la manichiură înainte de plecare şi astfel, le încântau. Iar când ajungeau acolo constatau că au fost duse pentru altceva… Unele dintre ele deveneau la rândul lor racolatoare. Căutau fete din medii sărace, dar nu numai, pe care le încântau câştigurile mari şi obținute în timp scurt. Se mai racola şi prin anunţuri date la Mica Publicitate. A fost descoperit astfel un angajator care promitea locuri de muncă dar care practic făcea trafic. Am ajuns şi la o familie bună din oraş care habar n-avea că, dorind să-şi ajute un prieten care zicea că are nevoie de o baby-sitter, i-a rugat să îi găsească şi să îi trimită fete. Au aflat ulterior că de fapt, prietenul cerea tinere pentru cu totul altceva”, a spus comisar Monica Manolache, povestind totodată despre o reţea care racola tineri din Vrancea, sub motivul că le facilitează studii în străinătate, sau le asigură locuri de muncă potrivite cu vârsta lor. ,,Când ajungeau acolo, aceştia erau puşi la cerşit, sau obligaţi să fure. Erau copii şi tineri neglijaţi de părinţi, tineri din familii fără posibilităţi materiale dar şi tineri pe care i-au corupt anturajele din care făceau parte. Nu ştiu de ce li se pare părinţilor că e suficient să le asigure copiilor totul în ce priveşte nevoile materiale. Am observat că părinţii nu mai discută cu copiii lor, nu-i mai supraveghează, nu le mai acordă suficientă atenţie. Iar în aceste condiţii, este foarte posibil ca la un moment dat, copiii să devină victime”, a atras atenţia comisarul Monica Manolache.
    Nu spune nicio clipă cât de solicitanţi au fost acei ani şi la câte pericole a fost şi este expus oricine lucrează la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate - combaterea traficului de persoane. Spune doar, cu discreţie, că după aceşti trei ani, o anumită întâmplare şi instinctul au adus-o la ,,un moment în care am decis să plec, ca să-mi protejez copilul, familia”.

Notorietate, respect şi admiraţie câştigate în 12 ani de muncă asiduă

Cu toată experienţa practică dobândită cât a lucrat pe traficul de persoane, comisarul Monica Manolache a plecat la Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul IPJ Vrancea, pe care îl coordonează de 12 ani şi pe care l-a făcut cunoscut, prin activităţile derulate neobosit, unui judeţ întreg şi nu numai! ,,Experienţa câştigată la traficul de persoane mi-a folosit foarte mult, pentru că am ştiut în amănunt ce i se poate întâmpla unui om, şi cum poate deveni victimă, aşa că am putut explica în cadrul acţiunilor noastre în comunitate, cu exemple concrete. Nu doar că astfel, lucrurile sunt înţelese mai uşor, ci determină oamenii să fie mai atenţi cu anturajele pe care le au”, spune Monica Manolache. Mărturiseşte că toate acestea n-ar fi fost posibile fără colegii ei, fără munca de echipă care n-a întârziat să-şi arate roadele. Iar reuşita n-ar fi fost cu adevărat reuşită, fără ca acţiunile să fie desfăşurate efectiv în mijlocul oamenilor. Şi-au fost, de-a lungul timpului, zeci şi zeci de mii de oameni!
Pentru cei ce se întreabă ce înseamnă activitatea de prevenire a criminalităţii, comisarul Monica Manolache spune că aceasta constă în toate măsurile menite să reducă sau să contribuie la reducerea criminalităţii, a prejudiciilor cauzate de aceasta şi a sentimentului de insecuritate a cetăţenilor. Poliţiştii fac acest lucru fie prin împiedicarea directă a activităţii infracţionale, fie prin politici de intervenţii destinate reducerii potenţialului ciminogen şi cauzelor criminalităţii. Se urmăreşte, astfel, să se reducă numărul infracţiunilor şi al participanţilor la săvârşirea acestora, să se diminueze riscul de victimizare şi a consecinţelor încălcării legii dar şi să crească încrederea populaţiei în poliţie şi să se asigure un climat de siguranţă public.
    Comisarul Monica Manolache şi colegii săi au înţeles că toate aceste obiective nu pot fi atinse doar prin pliante sau apariţii în mass-media, ci prin întâlniri faţă în faţă cu oamenii. ,,Pur şi simplu nu pot să stau numai în birou! Îmi place să ies, să merg să mă întâlnesc cu oamenii, să iau contact cu ei. Şi astfel, am ajuns în mai toate instituţiile publice, unităţile de învăţământ, comunităţi, biblioteci, Penitenciar, tabere, biserici… Am încheiat parteneriate cu acestea şi cu organizaţii non-guvernamentale, cum ar fi Crucea Roşie Vrancea, la care am fost voluntar şi în comitetul căreia am fost membru timp de opt ani. Am găsit peste tot deschidere şi interes real, şi la rândul meu am învăţat multe lucruri. Ajungând în centrele DGASPC Vrancea şi în Centrele de Educaţie Incluzivă am învăţat să preţuiesc faptul că am un copil sănătos, normal… În comunităţile de romi am observat că sunt mult mai uniţi decît oamenii din alte comunități. Am încercat să le explic cât de mult înseamnă educaţia şi să-i conving să-şi lase copiii să facă şcoală. Tot în aceste comunităţi am mers în bisericile lor unde am fost foarte bine primiţi, şi unde ni s-au pus întrebări şi am răspuns la toate curiozităţile pe care le aveau. În unităţile de învăţământ activităţile au fost şi sunt mult diversificate. Aici nu mi s-a întâmplat niciodată să nu fim ascultaţi cu mult interes. Copiii sunt documentaţi, sunt care îmi spun că vor să se facă poliţişti, întreabă despre această profesie. Cu prilejul acestor întâlniri am cunoscut tineri care au fost victime ale unei reţele de socializare, care au fost şantajaţi... Unii dintre copiii odată elevi au devenit acum adulţi şi sunt plăcut surprinsă când mă trezesc pe stradă că mă salută, mă întreabă ce mai fac şi îşi amintesc de discuţiile noastre … ”, povesteşte comisarul Monica Manolache. Spune că, împreună cu colegii ei a început să facă acţiuni de prevenire şi în Biserici, mai ales în comunităţile cu potenţial infracţional mai ridicat. Au fost în fabricile de confecţii unde au purtat discuţii cu precădere pe tema combaterii violenţei în familie, au mers în şcolile postliceale, au derulat activităţi în Cluburile de vacanţă ale Bibliotecii judeţene, în tabăra de la Gălăciuc, la Penitenciar şi în multe alte locuri din mediul rural, unde oamenii au pus foarte multe întrebări cu privire la cum să facă să prevină să devină victime, în diverse situaţii. ,,Oamenii sunt foarte receptivi. Încerc să le explic că din păcate, nu-ţi trebuie mult ca să devii o victimă şi le explic cum să facă să prevină acest lucru. Am observat că sunt mulţi oameni care mă percep ca pe o persoană care chiar înţelege, şi profită de acţiunile noastre ca să îmi spună de problemele lor. În cei 12 ani, profesional am avut ocazia să lucrez cu marea majoritate a instituţiilor din oraş, să întâlnesc foarte multe categorii de oameni şi chiar mi-a prins bine, pentru că şi eu, la rândul meu, am învăţat foarte multe lucruri”, a mărturisit comisarul de poliţie Monica Manolache.

O iubire pentru veşnicie

    Dar ce e dincolo…? Dincolo de pasiunea depusă în munca ei, dincolo de tăvălugul cotidian, dincolo de oamenii care o înconjoară în acţiunile derulate şi dincolo de uniforma de poliţist pe care o dezbracă seara, pentru ca s-o îmbrace din nou, cu drag şi la fel de impecabilă, următoarea zi? Ce e dincolo de privirea caldă, de zâmbetul atât de frumos prin discreţia lui… ,,În viaţă am avut lucruri care au venit şi m-au găsit pregătită, dar şi lucruri care m-au luat pe nepregătite…”, spune, timid.
    Iar cea mai cruntă întâmplare care a luat-o pe nepregătite a fost aceea a morţii soţului său, tot poliţist la IPJ Vrancea, într-un accident cumplit, acum mulţi ani. ,,Eu l-am dus la serviciu seara, iar dimineaţa am primit un telefon în care am fost anunţată fără menajamente, că a murit. Băiatul nostru avea doar patru ani… Acum are 21. Este student la Drept, în Bucureşti. El a fost locomotiva mea, motivaţia mea! Este înalt, frumos, rebel. Îi plac motocicletele, îi place să cânte la tobe, ceea ce a moştenit de la tatăl lui. E pasionat de fotografie (asta de la mine a luat-o), e autodidact... e un copil minunat! Totuşi, nici eu, nici el nu cred că am depăşit încă de perioada de doliu. L-am crescut singură, dar am avut lângă mine familia mea: fraţii mei, pe mama, pe tata care m-au ajutat mereu.
    Nu m-am gândit niciodată că aş putea să mă recăsătoresc, nu m-am văzut nicio clipă alături de altcineva. Şi uneori cred că, poate, n-a fost întâmplător că în cei cinci ani şi jumătate cât am fost împreună cu soţul meu, am făcut foarte multe lucruri, atât de multe cât alţii nu le fac într-o viaţă! Am ridicat o casă pe care acum aproape am finalizat-o, şi fiul meu m-a convins să mă mut în ea. Am cununat, am botezat, am plantat copaci… A fost foarte greu după, m-am întrebat de ce mi s-a întâmplat aşa ceva tocmai mie, de ce tocmai el a murit atât de tânăr… Dar un preot mi-a răspuns la un moment dat la această întrebare. Mi-a explicat că ,,atâta timp cât nu ştim când ne naştem, nu ştim nici când murim”, şi este un adevăr, nu-i aşa…?”
, spune, zâmbind cu tristeţe nedisimulată în priviri.

Femeia comisar de poliţie îndrăgostită de trandafiri şi pictura Ebru

    La 46 de ani, cu o carieră de succes indiscutabilă, construită zi după zi prin muncă neobosită şi pasiune, comisarul de poliţie Monica Manolache spune că găseşte mereu resurse interioare pentru celelalte pasiuni ale ei. Puţini ştiu că Monica Manolache are o grădină de trandafiri şi că ar face carieră, dacă ar vrea neapărat, şi în Ikebana. ,,Cred că am 100 de trandafiri, toţi plantaţi şi îngrijiţi de mine. Îmi place să fac buchete cu ei şi să le ofer cu mare drag. Multe din persoanele care le primesc cred că sunt luate de la florărie, şi sunt uimite când le spun că eu sunt cea care le-a aranjat. Am în grădina mea flori pentru toate sezoanele! E oaza mea de relaxare”, mărturiseşte.
    Îi plac foarte mult călătoriile în natură, în special la munte şi este de părere că ,,România este foarte frumoasă, are locuri atât de minunate pe care oamenii nici nu bănuiesc că există, şi preferă să plece în străinătate. Şi eu am călătorit în străinătate dar parcă mai mult îmi place aici, la noi”. Îi place mult să gătească, iar cel norocos este băiatul ei student, căruia îi trimite săptămânal pachete cu bunătăţi, la Bucureşti. Şi mai iubeşte să-şi înfrumuseţeze locuinţa cumpărând obiecte pentru casă.
    Iar din anul 2010, de când s-a întâlnit cu pictura Ebru în Turcia, unde a fost cu un proiect, a rămas îndrăgostită de această artă. ,,Profesoara mea de pictură Ebru se numeşte Nilgun Azşecik Cevik, care m-a învăţat şi m-a încurajat. Am avut chiar şi o expoziţie acolo, în Turcia, la vremea respectivă. Aş vrea tare mult să mă ocup de aceasta mai mult, chiar am de gând să procur materialele necesare şi să continui. Se mai numeşte «pictură pe apă» dar nu este pe apă, ci pe un fel de răşină lichidă care se pune într-o tăviţă. Deasupra se pun picături de culoare care se modelează cu un fel de ace şi astfel, se formează un tablou. Este extraordinar de frumos!”, spune cu entuziasm, Monica Manolache.



,,Simt că sunt respectată, iubită. Chiar simt!”


    După ce aţi citit despre toate acestea, spune-ţi şi voi, n-am dreptate? Să scrii despre Monica Manolache – femeia, mama, comisarul de poliţie, artistul Monica Manolache, este, fără îndoială, o mare provocare!    Sunt convinsă că n-am putut cuprinde în cuvinte toată activitatea şi personalitatea acestei femei minunate, care reuşeşte să facă la superlativ, tot ceea ce îşi propune! Îmi spune că experienţa căpătată ca poliţist a adus şi transformări în sufletul ei, determinând-o să fie ,,mult mai atentă cu persoanele din jurul meu, cu anturajele pe care le-a avut fiul meu. M-a determinat să observ mai bine oamenii din preajma mea, ba chiar am încercat să fac prevenire şi acasă, cu prietenii, cu familia, cu toată lumea din jurul meu. Am observat că nu reţin nume, dar memoria vizuală nu mă înşală niciodată. Îmi preţuiesc şi îmi respect colegii, şi mă gândesc la toţi cei cu care am lucrat. Mulţi dintre ei au ieşit la pensie, alţii nu mai sunt în viaţă. Îi respect pe toţi şi nu am făcut niciodată diferenţe între agenţi de poliţie şi ofiţeri, pentru mine a fost şi rămâne importantă calitatea de om. Şi să ştiţi că simt că sunt la rândul meu respectată, şi la serviciu şi peste tot pe unde mă duc. Simt că sunt iubită. Chiar simt!”, a spus comisarul de poliţie Monica Manolache. O femeie delicată, frumoasă, sensibilă şi curajoasă căreia Dumnezeu i-a hărăzit aripi care să protejeze, şi cu care să nu înceteze să zboare!

FLASH INTERVIU


Cartea de pe noptieră: „Psihologia oamenilor fericiți”
Barbatul ideal: Corect, loial, deștept, drăguț, manierat
Copiii: Sănătos, bun, talentat, frumos, manierat, corect cu el și cu semenii. Locomotiva vieții mele!
Politica: Apolitică
Vacanța: Munte, țară, străinătate, mare
Filme/seriale/emisiuni:
Societate, divertisment
Frumusețe: Naturalețe
Putere: De convingere
Televiziune/Radio, Ziare, Internet: Toate, în limita timpului.




 

 


Comentariile dumneavoastra necesita aprobarea unui moderator. Mesajele ce contin expresii licentioase, atacuri la persoana, instiga la ura, rasism, xenofobie sau homofobie, ori aduc atingere altor persoane vor fi editate sau sterse. Comentariile trebuie sa faca referire la subiectul articolului.

















Intamplari neadevarate






FLASH NEWS NATIONAL









3
19
20
23
17
37

Extragerea noroc:  7153125

Harta Focsani
   

Învăţământ

185 de cadre didactice din Vrancea vor gradație de merit; cele mai multe dosare au fost depuse de învățătoare
185 de cadre didactice, din întreg județul Vrancea, și-au depus dosarele pentru obținerea gradației de merit. Acestea își dispută 160 de locuri, scoase la concurs de Inspectoratul Școlar Județean Vrancea (IȘJ).

POZA ZILEI

Frumusețe...

SECVENTA ZILEI

Stergator modern

SONDAJ DE OPINIE

Social

Sfântul Valentin sau Dragobete?

 


Vezi varianta desktop
Toate drepturile rezervate SC MEDIA UNO SRL, str. Bucegi, nr. 21, Focsani | Stiri Vrancea, Focsani, Adjud, Panciu, Odobesti, Lepsa
Site gazduit de Servhost