Copilul are nevoie de părinţi copilăroşi şi adultul de suflet de copil
  • Micsorare text
  • Marire text
  • Tipareste articol
  • Trimite unui prieten
  • Inscriere RSS
Copilul are nevoie de părinţi copilăroşi şi adultul de suflet de copil
Copilul are nevoie de părinţi copilăroşi şi adultul de suflet de copil
Punct de vedere
Voteaza :

Articolul a primit 10 voturi

Război, ură, stres, infidelităţi, crime, suicid, accidente, proteste, divergenţe în politică….e trist să trăim aşa în ziua de azi, nu? E greu să schimbăm noi lumea pe care tot noi am creat-o într-un mod conştient, inconştient sau manipulaţi. Din păcate nu deţinem nici o baghetă magică prin care am putea face să dispară toate lucrurile, întâmplările, gândurile, planurile astea diabolice, dar poate că totuşi am putea face ceva….. Nu credeţi?
De exemplu, tu, cel care citeşti acum acest text, dimineaţa când te-ai îndreptat spre serviciu sau şcoală, ai observat toţi pomii de pe marginea drumului sau din curțile oamenilor? Te-ai oprit să miroşi o floare abia înflorită? Ai salutat cu „bună dimineaţa iubirea mea / mama mea frumoasă / copilul meu iubit / vecinule“ ? Ai mulţumim doamnei de la chioşc care ţi-a vândut ziarul sau covrigul pe care l-ai cumpărat? Ai privit cu atenție un răsărit sau un apus şi să simţi cum te încarcă pozitiv acea privelişte minunată? Ai ajutat-o pe vecina care se chinuia să urce la etajul 3 cu sacoşele pline? Ai trecut cu vederea neatenţia unui conducător auto care nu te-a văzut când ieşea din parcare? Până la ora asta de câte ori ai zâmbit? Înainte să pleci de acasă ţi-ai făcut planul pentru ziua în curs sau te laşi în voia sorţii apoi tot tu îţi reproşezi că nu ai reuşit să îţi duci la bun sfârşit toate treburile?
Hai să nu mai arătăm spre cei din jur, să nu mai aşteptăm de la alţii ce noi nu oferim, să nu cerem ce nu merităm, să nu aşteptăm să pice din cer ce ne dorim. Hai să nu mai fim trişti de dimineaţă, să nu mai fim stresaţi din prima secundă în care „am făcut ochi“. Haideţi să ne bucurăm de lucrurile mici, pentru că ele sunt cele mai importante, cele care într-adevăr contează pentru împlinirea noastră sufletească. Despre asta vreau să vă vorbesc azi, doar că introducerea a fost cam lungă.
Sâmbătă am participat la un eveniment al prietenei mele şi anume botezul copilului ei. Printre adulţii frumos îmbrăcaţi, crispaţi, reci, erau doi copii. O fetiţă cam de vreo 9 ani şi un băiat de vreo 6 ani. Au stat un pic liniştiţi la masă, până când fata s-a ascuns după o masă şi l-a speriat pe băiat. A început jocul. Fără telefoane, fără jucării, fără să fie certaţi sau reţinuţi de părinţi, au alergat printre mese, s-au jucat de-a v-aţi ascunselea, s-au băgat pe sub mese….şi n-au răsturnat nimic, credeţi-mă! Nu s-a împiedicat nimeni de ei, nu au rănit pe nimeni, nu au căzut, nu şi-au spart capul. Erau în lumea lor. Nimeni nu mai făcea parte din jocul lor. Atunci stăteam şi mă gândeam. Oare cât plăteşte un adult să simtă bucuria lor? Fericirea lor? Cât ar plăti încât să facă ceva ce le atrage complet atenţia şi într-adevăr să se simtă bine? Poate câteva sute sau mii de lei să plece în vacanţe, câţiva zeci de lei sau câteva sute încât să achite un bilet la film şi băuturi plus mâncare, sau intrarea la un club şi o şampanie bună, sau mâncarea şi băuturile pentru  o ieşire la picnic sau un grătar.
Dar oare făcând toate astea şi plătindu-le o să fim fericiţi? Cât de fericiţi suntem dacă stăm în club cu telefonul în mână, încercând toată noaptea să facem o poză frumoasă pentru a o distribui tuturor? Cât de fericiţi suntem dacă în acea vacanţă scumpă nu ne jucăm cu copilul şi nu îi facem pe plac ci stăm la televizor în cameră pentru că au aer condiţionat sau toată ziua ne pregătim ţinuta pentru plimbarea de seară spre o terasă? Atunci când eşti la mare cu copilul şi te roagă să stai lângă el să facă un castel din nisip, de ce îl refuzi spunându-i că acest joc este doar pentru copii şi că te duci pe şezlong să nu fure careva genţile? De ce nu te pui şi tu jos lângă el, chiar dacă ai 40, 50 de ani şi îi faci un castel mare şi frumos? De ce nu poţi să sari coarda lângă el? E comod oare să te duci după serviciu la sala de fitness şi să-l laşi acasă pe cel mic, cu tableta în mâna ?
Mie mi se pare ciudat că părinţii se plâng de faptul că nu-şi pot dezvăţa copiii de tableta, deşi chiar ei le-au dat-o ca să stea liniştiţi atunci când aceştia îşi rezolvă treburile prin casă sau vor ca cel mic să stea liniştit la restaurant. Oare câţi părinţi sâmbăta dimineaţa s-au aşezat la nivelul ochilor copilului şi l-au întrebat ce îşi doreşte el să facă în acea zi? Ah, nu ….că sâmbătă este una din cele două zile libere pe săptămână când mamele fac treburi casnice şi taţii spală maşina şi se uită la meci. Dar oare copilaşul înţelege aceste lucruri sau el doar simte indiferenţa părinţilor?

Să învăţăm de la copii să fim copii!


    Avem foarte multe lucruri frumoase şi interesante de învăţat de la cei mici. Am învăţa să iubim fără să cerem ceva în schimb, să râdem din orice, să ne jucăm cu o minge o zi întreagă, să simţim aerul rece atunci când ne dăm în leagăn. O amintire frumoasă din copilăria mea a fost când am primit prima bicicletă. Oare se mai bucură un copil în ziua de azi dacă primeşte o bicicletă? În jocurile de pe tabletă sunt maşini care se transformă în roboţi.... de ce ar mai fi interesantă o bicicletă?
    Mi-aş dori să fim copii în timpul liber. Mi-aş dori ca oamenii mari să-şi ia copiii de mână şi să se lase conduşi de ei acolo unde vor. Şi să facă ce vor copiii! Cum ar fi ca un tătic să fie învăţat de copil să meargă cu rolele? Foarte amuzant! Cum ar fi ca o mămică să înoate cu colac şi pernuţe la mâini într-o piscină de copii? Cum ar fi ca ambii părinţi să-şi deseneze mustăţi pe faţă şi să se plimbe aşa prin parc, intrând într-o poveste imaginară încât cel mic să creadă că sunt două personaje din desene animate?
    Acum un an de zile au venit nişte prieteni de familie la noi acasă şi am fost nevoită să mă duc la magazin cu fetiţa lor de 5 ani…cum credeţi că am mers până acolo? Ca iepuraşul… ţop ţop ţop…adică practic până la magazin am ţopăit alături de Ioana, fără să-mi fie ruşine de cei din jur. Trecerea de pietoni tot ţopăind am trecut-o. Şi cum era Ioana? Maxim de fericită! Consider că i-am oferit un moment drăguţ, un joc plăcut. Sunt multe jocuri educative, prin care copiii învaţă şi lucruri importante, dar e mai plăcut să cauţi pe internet „rochii damă elegante“ decât „jocuri în familie pentru copii“.
    E chiar aşa plictisitor să învăţăm copiii să joace şah? Sau e chiar aşa scump să ducem copilul la balet sau karate? Cei care aveţi copiii, profitaţi de aceste momente, trăiţi-le din plin şi încercaţi să menţineţi în casă buna dispoziţie! Alături de ei, fiţi şi voi copii în timpul liber. Ah, am uitat! Câţi din părinţi au făcut o cazemată în cameră sau afară, din scaune şi pături şi aţi dormit măcar două ore cu copilaşul acolo? Câţi le acordaţi copiilor din timpul vostru liber? Nu sunt psiholog, dar tare mult mi-ar plăcea!
    Lumea mea e frumoasă, este veselă, optimistă şi încărcată cu momente deosebite. Am copilărit într-o familie copilăroasă…acum vine rândul meu să fiu mama şi soţia copilăroasă prin care pot aduce zâmbetul pe buzele tuturor la care ţin mult. Îmi doresc ca toţi părinţii să aibă timp pentru copii şi să se joace cu ei, pentru că cei mici asta caută, asta îşi doresc!
    În articolul următor o să vă prezint mai multe modalităţi de a vă juca cu copilul vostru, indiferent de vârsta acestora. Jocuri educative și distractive în acelaşi timp. Până atunci, lăsaţi-vă conduşi de ei şi fiţi măcar o zi, copii, alături de ei. Have fun!



 

 


Comentariile dumneavoastra necesita aprobarea unui moderator. Mesajele ce contin expresii licentioase, atacuri la persoana, instiga la ura, rasism, xenofobie sau homofobie, ori aduc atingere altor persoane vor fi editate sau sterse. Comentariile trebuie sa faca referire la subiectul articolului.
















Intamplari neadevarate






FLASH NEWS NATIONAL









3
19
20
23
17
37

Extragerea noroc:  7153125

Harta Focsani
   

Învăţământ

GALERIE FOTO: Trei eleve cu media 10 la Evaluarea Națională; 93 de absolvenți de clasa a VIII-a au obținut medii între 1 și 1,99
   Doar trei medii de zece s-au obținut în Vrancea la examenul de Evaluare Națională, susținut de absolvenții claselor a VIII-a. Astfel, Elena - Cristiana Miloș, de la Școala Gimnazială Ion Basgan Focșani, Gabriela Porumb, de la Școala Gimnazială Duiliu Zamfirescu Focșani, și Sabina – Alina Prodan, de la Colegiul Național Emil Botta din Adjud, sunt elevele care au reușit să facă teze perfecte atât la limba și literatura română cât și la matematică...

POZA ZILEI

Frumusețe...

SECVENTA ZILEI

Stergator modern

SONDAJ DE OPINIE

Social

Sfântul Valentin sau Dragobete?

 


Vezi varianta desktop
Toate drepturile rezervate SC MEDIA UNO SRL, str. Bucegi, nr. 21, Focsani | Stiri Vrancea, Focsani, Adjud, Panciu, Odobesti, Lepsa
Site gazduit de Servhost